Cele mai uzuale fundații pentru case se pot realiza în două metode:

– Fundații continue sub zidurile portante
– Fundații izolate sub stâlpii cadrelor de beton armat.

Fundatii case – executate corect. Adâncimea de fundare trebuie să depăsească adâncimea de înghet-dezghet, adică să fie la circa 70-80 cm de la cota terenului natural. De cele mai multe ori pentru a se ajunge la terenul bun de fundare, se va înlătura stratul vegetal de circa 20-30 cm. Stratul în care va fi încastrată fundația este determinat prin studiul geotehnic. De cele mai multe ori, adâncimea de fundare se situează la 1,00m sub nivelul cotei terenului natural.

Verificarea naturii terenului de fundare va fi făcută de specialistul geolog. Când se va realiza săpătura, ultimii 30 de centimetri se vor săpa înaintea turnării betonului în fundații, în caz contrar acesta se poate afâna. În jurul construcțiilor se vor prevedea drenuri de colectare a apelor din precipitații și a apelor de infiltrații cu dirijare în afara amplasamentului, evitându-se stagnarea apei în terenul de fundare.
La nivelul terenului natural, stratul vegetal se înlătură, rădăcinile si vegetația rămasă în sol dispar, iar în acest mod rămășițele vegetale nu vor putrezi și nu vor produce goluri. Mai apoi se dispun straturile de umplutură. Umplutura de pământ se va compacta până la un grad de compactare de 95%, iar mai apoi se va adauga un strat de pietris sau balast compactat, o folie de polietilenă sau carton asfaltat, peste care se toarnă o placă armată cu grosimea de 10 cm. Pentru izolarea termică la nivelul plăcii pe sol se pot folosi plăci de polistiren extrudat amplasate între stratul de pietris și placa de beton armat.

Realizarea fundațiilor reprezintă cea mai importantă etapă din construirea unei case. Noi recomandăm să nu se facă compromisuri și să se respecte în totalitate proiectul de rezistență și studiul geotehnic, deoarece lipsa unei baze solide poate genera ulterior alte probleme a căror rezolvare este mult mai costisitoare decât așa zisele economii. Ca și exemplu, putem lua armarea insuficientă a blocului de fundare, lucru care duce la apariția fisurilor și a crăpăturilor la nivelul zidăriei, deoarece insuficiența armăturii nu permite blocului de fundare să preia eforturile suplimentare de la nivelul fundației. Un alt exemplu, realizarea unui bloc de fundație cu lățime mai mică decât este necesar, poate duce la tasarea pământului în zonele cu forțe mai mari.
După noile norme și reglementări, fundația se realizează din beton de clasă minim C16/20, având înglobate armături longitudinale ( bare drepte ) sau transversale ( etrieri ).

În practica curentă, există echipe de muncitori, care pentru a-și ușura munca, sau pentru a face economii, folosesc pietre, bolovani, sau alte materiale din demolări în locul betonului armat ceea ce duce la realizarea unei fundații slabe, incapabile să preia eforturile, deformațiile solului, cufundarea devenind foarte probabilă.

Pentru cei ce doresc să aibă și un mic beci, fundația în aceea zonă se va executa la o adâncime mai mare decât în zona fără subsol, iar trecerea de la o cotă de fundare la alta se face în trepte. Înălțimea treptelor este limitată la 0,50m pentru terenurile coezive ( terenurile coezive sunt formate din particule fine de praf si argila. Aceste particule sunt influentate de prezenta apei, se contracta la uscare, sunt plastice si au coeziune. Cresterea continutului de apa majoreaza compresibilitatea si micsoreaza rezistenta ), respective 0,70m în terenurile compacte.

Pentru o hidroizolație mai bună, peretele subsolului se va realiza dintr-un strat de cărămidă, o folie hidroizolantă, iar mai apoi se va realiza un perete din beton armat. Armarea peretelui de subsol se va face cu plase sudate ( ochiuri de 100×100 ) dispuse perimetral pe ambele fete ale peretelui.
Pentru pereții de compartimentare ce sprijină peste placa de la nivelul solului este recomandat să se adauge armătură suplimentară cu minim 3 bare Ø12mm pe direcția peretelui de compartimentare, legate de agrafe transversale Ø8 mm/20cm.

Share Button