Subsolurile se găsesc de regulă sub cota trotuarului exterior al unei clădiri și au funcțiunea de garaj, depozit, subsol termic sau chiar locuire. Înălțimea subsolurilor este de obicei mai mică decât cea a etajelor curente și variază între 2,2 – 2,5 metri, pe toată suprafața sau parțial. Pot avea 1 singur nivel sau mai multe niveluri. Fiind amplasate sub cota terenului natural la o temperatură de 4 – 10 grade Celsius prezintă anumite dezavantaje:

– Pătrunderea luminii naturale este limitată

– Subsolurile au mari probleme cu ventilația

– Fiind amplasate în pământ se poate ajunge în situația ca nivelul apei subterane sa fie mai mare, iar în cazul acesta trebuie dispuse protecții hidroizolante care în general sunt foarte costisitoare.

HIDROIZOLAȚII

Sunt elemente de construcții care au rolul de etanșare și se aplică pe elementele structurale ale clădirii pentru a le proteja împotriva umidității. Această protecție este necesară deoarece caracteristicile mecanice și fizico-mecanice ale materialelor de construcții se modifică în prezența umidității, durabilitatea fiind afectată. Umiditatea de regulă provine din acțiunea apei ( meteorice, apă de suprafață, sau ape de infiltrație subterane) .

Hidroizolațiile sunt executate folosind materiale cu un grad ridicat de impermeabilitate. Astfel de materiale compacte sunt: mortare de ciment, beton, metal, materiale plastice, bitum. Fiecare din aceste materiale au anumite caracteristici care pot fi exploatate prin excelența anumitor soluții. Materialele hidroizolante pot asigura și rezistența mecanică dar sunt și materiale care au doar rol hidroizolant.

Câteva tipuri de hidroizolații pentru subsoluri:

– Plasă de sârmă care conferă rezistență împotriva loviturii și apelor subterane.

– Plasă de otel

– Mastic bituminos

– Ziduri de protecție

La elementele de construcție subterane la care apa din sol este prezentă pe înălțimea nivelului subteran al clădirii, protecția hidrofugă trebuie făcută împotriva apelor cu presiune hidrostatică. Membrana de protecție trebuie așezată astfel încât șă își îndeplinească funcțiunea indiferent de poziția și tehnologia de execuție adoptată.

În funcție de tehnologia folosită în execuție există două situații:

– Execuția membranelor prin racordare – care presupune existența unui subradier și a unui radier pe porțiunea orizontală între care se așează membrana hidroizolatoare

– Execuția în cuvă – unde se disting 2 situații – execuția pe stratul de protecție, aici se execută prima oară subradierul, stratul de protecție vertical, izolația, iar mai apoi elementele structurale

– Execuția pe structura de rezistență, unde se execută prima oară subradierul, peretele structural iar mai apoi membrana de protecție.

 

 Ing. Alexandru Pătruică

Share Button